Cipsuri mari coral si accesorii argint tibetan
Agate dragon si blue gold stone plus accesorii argintii. Incuietoare magnetica.
Lant cupru , accesorii din cupru (inimioare, cruce, fluturasi), semipretioase (carneol - pentru iubire, cipsuri de acvamarin, jad, citrin,piatra soarelui)
Jad de 8 mm diverse culori, malachit, turcoaz, calcedonie, accesorii argint tibetan, incuietoare placata cu argint.
Coral alb si rosu si accesorii argint tibetan
Colier cipsuri de turcoaz , margelute de opal, elemente argintate si, un impunator pandant turcoaz. 30 lei.
M-am gandit sa cumpere si persoanele care isi doresc dar nu pot investi prea mult in semipretioase. Am inclinat catre forma sinuoasa a copaceilor, catre cristale mai putine si am optat pentru stative naturale: piatra.
Am folosit topaz -verde, agata indiana – verde inchis, opal – alb si cuart roz, in diverse combinatii.
Deci: 15 lei fara taxe postale.
Bratari din Fimo , o pasta ca o plastilina care prin coacere se intareste capatand consistenta si rezistenta .
Binenteles ca sunt unicat. Pret – 9 – 10 lei Cea albastra cu albul fosforescent as pune-o chiar si la mana unui adolescent.
Pandand din fimo cu doua fete pe un snur de organza:
Pietre componente: Turcoaz si Unakit plus Ochi de tigru.
Pana acum am facut pomisorii din 2-3 culori, 2-3 pietre semipretioase. Un maro/verde de baza si o alta piatra albastra, turcoaz, roz, alb, etc. Un elev de-al meu a facut un pomisor cu pietre de diverse culori, A iesit atat de frumos ca o sa fac si eu unul.
Turcoaz: Recomandat zodiilor leu, scorpion, sagetator, capricorn , pesti. talisman norocos al sagetatorului. Este talisman de protectie si putere.
Ochi de tigru : Indicat pentru noroc, protectie, energieo
Cica intervine uitarea…
Cica , in timp se estompeaza amintirile… Raul devine bine si binele dispare definitiv. De fapt … de morti numai de bine.
La mine nu e asa. Cat traia era ca o proprietate, ceva, cineva care imi apartinea din nastere. Era fiinta in ochii careia m-am uitat prima data si , apoi, de-a lungul anilor, care mi-a fost alaturi la bine si la greu. Pe fruntea ei scria sacrificiu. Nu vreau sa-i analizez nici viata, nici hotararile, nici caracterul fiindca as scrie un roman.
Vreau doar sa spun ca aceasta fiinta, care mi-a fost alaturi din prima secunda a nasterii (mele) si pana in ultima secunda a mortii (ei), credeam ca e vesnica. Ca va pleca odata cuu mine, ori odata cu … lumea. O credeam nemuritoare.
Si acum… cica o uit. Eroare!
E din ce in ce mai greu. E din ce in ce mai acuta nevoia de a vorbi cu ea, nu bolnava, cand se uita la mine cu ochi senini si goi (da, da!) ci cand asculta cu interes si-mi dadea sfaturi si intram in controverse, si ne desparteam nervoase, dar cu durere in suflet, si dadeam la pace, si ne ceream (voalat) scuze una alteia si era iarasi bine!
Unde sunt vremurile alea? Credeam ca daca nu vorbesc de ea o voi uita incet , incet. Nu mi se intampla asta.
De ce sa o uit neaparat? De ce sa fac sa dispara 51 de ani din viata mea care au fost PLINI de EA?
Fiiindca imi este extrem, extrem de greu fara ea. Nu-mi facea nimic, cel putin in ultimii ani nu ma ajuta cu nimic, dar simt ca ceva s-a rupt din mine, simt ca radacinile mele sunt acoolo , la 2 metri intr-un cosciug, in cimitir, iar eu, restul din mine, sunt aici in fata calculatorului, in casa mea, in familia mea, in viata asta cotidiana. E o ruptura.
Pe distanta cimitir – casa/viata/familia mea se scurge ceva din mine. Legatura asta nu se da rupta. Nu poti taia o sinapsa dintr-o singura lovitura de topor. Tai si gata ai separat siamezele. Uite ca nu se poate, una dintre vieti se zbate in continuare de dorul celei trecute in nefiinta.
Dumnezeu fie si cu ea si cu noi toti!
M-a ferit bunul Dumnezeu sa fiu in preajma fiintelor malefice. Le stiu pe cele bantuite de Diavol (ia nu radeti!) si stau cat mai departe. Dar iata astazi a fost picatura care a umplut paharul.
Am realizat si m-am minunat cum intregul venin din Cutia Pandorei s-a varsat in sufletul unui singur om.
Cum poate o fiinta umana, femeie, care a cunoscut iubirea (cred) dar si frumusetea procrearii, care se bucura in fiecare zi de nazbatiile gagalicei careia i-a dat nastere, cum poate privi restul lumii cu pistolul la tampla (la tampla lumii). Daca ar putea sa ii omoare pe toti si pe cadavrele lor sa urce pe treapta ierarhica poate i-ar inflori sufletul. Stiu ca floarea va fi neagra, dar asta conteaza mai putin.
La sugestia unei prietene am fost de acord cu intrepatrunderea dintre cultura – iubire, omenie, empatie -credinta.
In ziua de azi rare sunt cazuri cand omul fara cultura, un minim de cultura, iti va intinde o mana de ajutor. Din pacate am auzit ca asta e o plaga la nivel mondial. Nu pun mana pe carte, sa-mi luminez mintea, sa imprastii negurile, nu muncesc, nu creez, dar ii toc pe altii. Ei sunt datori sa imi dea, sa ma accepte si daca se poate sa ma ridice in slavi e si mai bine.
Cand omul simplu a fost tinut departe de buchea cartii , i s-a inoculat frica de Dumnezeu. De aceea printre tarani vei gasi multe caractere frumoase. Nu s-au asezat in bancile scolilor, dar biblia, semnele divine au fost lege pentru el. Astazi sunt indobitociti. Ca noi toti de altfel. Precum hommo sapiens ne pandim la colt de strada sa ne lovim miseleste, pe la spate, pentru un banut in plus, iar vorba blanda, molcoma, impaciuitoare, sfatoasa ne e din ce in ce mai straina. Toata lumea striga la toata lumea, toata lumea se cearta cu toata lumea.
Sincera sa fiu cand cineva e prea amabil , prea politicos cu mine incep sa intru la banuieli.
Deci acum e la puterea BATA si RACNETUL.
Abia azi, acum, inteleg prapastia in care ne prabusim, noi omenirea. Nu ma minunez ca ne bate Dumnezeu,ma minunez de adancimea prapastiei. Iarta-ne Doamne!
Am deschis, de curiozitate, putin (zic sa rasfoiesc) cartea lui Dan Puric din link-ul de mai jos si am ajuns dintr-o suflare la pag 50. Cum asa-s facuta, nu pot tine nimic frumos pentru mine , trebuie sa impartasesc cu cei dragi, nu pot sa nu va marturisesc cat de frumos e scrisa. Cartea, felul in care scrie, se exprima mi se pare presarata cu pietre pretioase. Abia iti revii din stralucirea orbitoare a uneia, ca iarasi te aduni sa te minuneazi de cristalinul alteia, ori linistea plina de intelepciune a alteia, ori …. Da, intr-adevar: fiecare fraza iti imbogateste sufletul, ti-l rascoleste pana descopera acolo in aduncuri ce ai mai bun si mai frumos si scoate la iveala, aducand la lumina FRUMUSETEA in mod iremediabil.
Si ma gandeam ca vorbele mele de indemn la lectura sunt pale asa ca cel mai bine , iata, un citat. Umorul fiindu-i caracteristic, am ales unul in acest sens:
La pagina 26 – Puric in armata si vine mama in vizita. Incantator!
Iarasi, nu am rezistat. Nu pot vedea ceva deosebit fara a-l impartasii cu voi. Cine are gusturile mele, pasiunile mele , revine. Asa ca , va rog priviti cu drag, acest actor cu multiple valente, cu o pasiune clocotitoare, cu o cultura vasta si cu o credinta nestramutata.
Dupa lecturare, am zambit ca la un banc bun, dar , de ce sa nu o recunosc si cu satisfactie. Imbratisez razbunarile rasate, inteligente,rafinate, subtile, fiindca celalalt trebuie sa isi primeasca pedeapsa. Si cum suntem oameni si…”nimic din ceea ce e omenesc nu-mi e strain” cadem prada pacatului si ne razbunamfara a o astepta judecata Divina.
Cand acest act evita mahalaua, bataia, desfigurarea, crima merita sa te opresti o secunda si sa admiri inteligenta. Si stiti de ce a pierdut barbatul, nu fiindca a renuntat la o asemenea femeie ( nu stiu de ce sunt ei ofensati de alaturarea de o femeie inteligenta, nu stiu de ce vor cu orice chip sa-i minimalizeze calitatile, reusitele, nu stiu de ce nu isi insusesc calitatile ei ca pe un bun personal – prin casatorie totul este in comun, nu?, de ce vor sa ii faciliteze derapajul spre nimicnicie si supusenie?) ci din cauza avaritiei sau a urii neimpacate – a adunat totul, absolut totul, sa nu-i ramana ei nimic!
O femeie recent divortata isi petrecu prima zi impachetandu-si lucrurile in cutii si valize. A doua zi, a venit un camion si a incarcat totul, inclusiv mobila. A treia zi, s-a asezat pe jos, in sufrageria goala, a pus muzica in surdina, a asezat doua luminari, doua kile de creveti, o farfurie de icre si o sticla de vin alb pus la gheata.
Cand a terminat de mancat, a demontat toate barele de la perdelele din fiecare camera, le-a scos capacele laterale, a indesat inauntru icrele si crevetii care ii ramasesera, a pus capacele la loc si a asezat din nou barele la geamuri.
Reintors, fostul sot s-a mutat cu amanta si cu noua lui mobila. La inceput, totul a fost perfect. Insa, in curand, incet, incet, casa a inceput sa puta. Au incercat de toate: au facut curatenie, au aerisit, au revizuit gurile de ventilatie pentru eventualitatea ca s-ar pute gasi soareci morti inauntru, au spalat covoarele… In fiecare coltisor de casa au pus deodorante electrice, au golit zeci de butelii de spray. Au cheltui o gramada de bani sa schimbe, dar nimic nu functiona.
Nimeni nu le mai venea in vizita, angajatii refuzau sa lucreze, pana si fata care facea curatenie in casa i-a abandonat. Disperati, fostul sot si amanta, au hotarit sa se mute. Dupa
o luna, inca nu gasisera pe nimeni dispus sa cumpere casa. Cei de la agentiile imobiliare nici nu mai raspundeau la telefon. In final au cumparat o casa noua.
Intr-o zi, fosta sotie il suna ca sa stabileasca detaliile divortului si, in treacat, il intreaba cum o mai duce. El raspunde ca vinde casa, fara insa sa-i dea vreo explicatie. Ea il asculta calma, apoi ii zice ca o sa vorbeasca cu avocatul, sa vada cum ar putea face sa cumpere ea casa. Presupunand ca n-are nici o idee despre adevaratul motiv pentru care o vinde, barbatul ii propune a zecea parte din pretul real al locuintei, ca sa scape cat mai repede. Femeia accepta si, in citeva ore, avocatul ii aduce actele la semnat.
O saptamina mai tarziu, barbatul si amanta se oprira la poarta casei, observand surazatori cum muncitorii impachetau lucrurile si le urcau in camion. Totul, inclusiv barele de la perdele…
