Am deschis, de curiozitate, putin (zic sa rasfoiesc) cartea lui Dan Puric din link-ul de mai jos si am ajuns dintr-o suflare la pag 50. Cum asa-s facuta, nu pot tine nimic frumos pentru mine , trebuie sa impartasesc cu cei dragi, nu pot sa nu va marturisesc cat de frumos e scrisa. Cartea, felul in care scrie, se exprima mi se pare presarata cu pietre pretioase. Abia iti revii din stralucirea orbitoare a uneia, ca iarasi te aduni sa te minuneazi de cristalinul alteia, ori linistea plina de intelepciune a alteia, ori …. Da, intr-adevar: fiecare fraza iti imbogateste sufletul, ti-l rascoleste pana descopera acolo in aduncuri ce ai mai bun si mai frumos si scoate la iveala, aducand la lumina FRUMUSETEA in mod iremediabil.
Si ma gandeam ca vorbele mele de indemn la lectura sunt pale asa ca cel mai bine , iata, un citat. Umorul fiindu-i caracteristic, am ales unul in acest sens:
La pagina 26 – Puric in armata si vine mama in vizita. Incantator!
Intr-o lume agitata,un moment de respiro. Un moment in care recapitulezi, revizuiesti, analizezi, contempli. Un moment in care privirile se desprind de realitate si privesc undeva in adancul sufletului si al constiintei.
