Am deschis, de curiozitate, putin (zic sa rasfoiesc) cartea lui Dan Puric din link-ul de mai jos si am ajuns dintr-o suflare la pag 50. Cum asa-s facuta, nu pot tine nimic frumos pentru mine , trebuie sa impartasesc cu cei dragi, nu pot sa nu va marturisesc cat de frumos e scrisa. Cartea, felul in care scrie, se exprima mi se pare presarata cu pietre pretioase. Abia iti revii din stralucirea orbitoare a uneia, ca iarasi te aduni sa te minuneazi de cristalinul alteia, ori linistea plina de intelepciune a alteia, ori …. Da, intr-adevar: fiecare fraza iti imbogateste sufletul, ti-l rascoleste pana descopera acolo in aduncuri ce ai mai bun si mai frumos si scoate la iveala, aducand la lumina FRUMUSETEA in mod iremediabil.
Dupa lecturare, am zambit ca la un banc bun, dar , de ce sa nu o recunosc si cu satisfactie. Imbratisez razbunarile rasate, inteligente,rafinate, subtile, fiindca celalalt trebuie sa isi primeasca pedeapsa. Si cum suntem oameni si…”nimic din ceea ce e omenesc nu-mi e strain” cadem prada pacatului si ne razbunamfara a o astepta judecata Divina.
Cand acest act evita mahalaua, bataia, desfigurarea, crima merita sa te opresti o secunda si sa admiri inteligenta. Si stiti de ce a pierdut barbatul, nu fiindca a renuntat la o asemenea femeie ( nu stiu de ce sunt ei ofensati de alaturarea de o femeie inteligenta, nu stiu de ce vor cu orice chip sa-i minimalizeze calitatile, reusitele, nu stiu de ce nu isi insusesc calitatile ei ca pe un bun personal – prin casatorie totul este in comun, nu?, de ce vor sa ii faciliteze derapajul spre nimicnicie si supusenie?) ci din cauza avaritiei sau a urii neimpacate – a adunat totul, absolut totul, sa nu-i ramana ei nimic!
O femeie recent divortata isi petrecu prima zi impachetandu-si lucrurile in cutii si valize. A doua zi, a venit un camion si a incarcat totul, inclusiv mobila. A treia zi, s-a asezat pe jos, in sufrageria goala, a pus muzica in surdina, a asezat doua luminari, doua kile de creveti, o farfurie de icre si o sticla de vin alb pus la gheata.
Cand a terminat de mancat, a demontat toate barele de la perdelele din fiecare camera, le-a scos capacele laterale, a indesat inauntru icrele si crevetii care ii ramasesera, a pus capacele la loc si a asezat din nou barele la geamuri.
Reintors, fostul sot s-a mutat cu amanta si cu noua lui mobila. La inceput, totul a fost perfect. Insa, in curand, incet, incet, casa a inceput sa puta. Au incercat de toate: au facut curatenie, au aerisit, au revizuit gurile de ventilatie pentru eventualitatea ca s-ar pute gasi soareci morti inauntru, au spalat covoarele… In fiecare coltisor de casa au pus deodorante electrice, au golit zeci de butelii de spray. Au cheltui o gramada de bani sa schimbe, dar nimic nu functiona.
Nimeni nu le mai venea in vizita, angajatii refuzau sa lucreze, pana si fata care facea curatenie in casa i-a abandonat. Disperati, fostul sot si amanta, au hotarit sa se mute. Dupa
o luna, inca nu gasisera pe nimeni dispus sa cumpere casa. Cei de la agentiile imobiliare nici nu mai raspundeau la telefon. In final au cumparat o casa noua.
Intr-o zi, fosta sotie il suna ca sa stabileasca detaliile divortului si, in treacat, il intreaba cum o mai duce. El raspunde ca vinde casa, fara insa sa-i dea vreo explicatie. Ea il asculta calma, apoi ii zice ca o sa vorbeasca cu avocatul, sa vada cum ar putea face sa cumpere ea casa. Presupunand ca n-are nici o idee despre adevaratul motiv pentru care o vinde, barbatul ii propune a zecea parte din pretul real al locuintei, ca sa scape cat mai repede. Femeia accepta si, in citeva ore, avocatul ii aduce actele la semnat.
O saptamina mai tarziu, barbatul si amanta se oprira la poarta casei, observand surazatori cum muncitorii impachetau lucrurile si le urcau in camion. Totul, inclusiv barele de la perdele…
Intr-o lume agitata,un moment de respiro. Un moment in care recapitulezi, revizuiesti, analizezi, contempli. Un moment in care privirile se desprind de realitate si privesc undeva in adancul sufletului si al constiintei.