Omul si martoaga

23 Ian


Am primit de curand aceasta povestioara:
A fost odata ca niciodata un parior la cursele de cai. Pariurile si caii erau singura sa bucurie in viata si dealtfel si singurul lucru la care se pricepea. Odata cu trecerea anilor invatase cam tot ceea ce se putea sti despre cai si cursele de cai insa Marele Castig se lasa asteptat in continuare. Cu toate acestea stia ca este doar o problema de timp pana cand ceva miraculos se va intampla. Simtea ca miracolul pluteste in aer.
Intr-o zi frumoasa de primavara era la hipodrom ca de obicei si statea pe langa grajduri asteptand sa inceapa cursa. In timp ce se plimba absent pe acolo se auzi strigat. Se uita in jur dar nu vazu pe nimeni. Chemarea se repeta. Spre surprinderea lui un cal rapciugos, murdar si neingrijit il chema.
Calul ii spuse conspirativ cu o voce soptita: „Nu avem prea mult timp la dispozitie asa ca am sa trec direct la subiect. Stiu ca de ani de zile te invarti pe aici si astepti castigul cel mare. Azi e ziua ta norocoasa. Eu sunt un cal fermecat, ca aceia din povesti, probabil ai mai auzit de noi, am nevoie de putine lucruri pentru a deveni performerul suprem si m-am gandit sa te fac partenerul meu in aceasta intreprindere.”
Pariorul nostru era in transa. Era mai frumos decat in visele lui cele frumoase. Toata viata asteptase acest moment. Toata viata crezuse in „Legea Atractiei” si filmul „Secretul” iar acum vedea ca aceste lucruri i se intampla lui.
„Ai nevoie sa iti aduc o tava de jeratec, nu-i asa?” intreba plutind in continuare pariorul.
„Ai innebunit, ce sa facem cu jeratecul, vrei sa dam foc la ceva pe aici, nu vezi ca e numai lemn peste tot? Am nevoie sa ma cumperi, pretul pus pe mine e simbolic, iar apoi sa ma inscrii la viitoarea cursa. Intre timp sa iti faci si rost de bani ca sa pariezi pe mine asa cum se cuvine, nu pariurile meschine pe care le-ai facut pana acum.”
Omul nostru, parior versat, care avea ca a doua natura gandirea logica si probabilistica si-a spus ca atunci cand da norocul peste tine nu mai este timp si loc pentru ratiune si calcule, a dat fuga acasa, si-a lichidat toate economiile, a vandut tot ceea ce putea vinde, s-a imprumutat peste tot pe unde a putut si s-a intors, a cumparat calul cel rapciugos si a platit taxa de inscriere in cursa, destul de piperata, asa cum trebuia sa faca. Organizatorii curselor care se obisnuisera de-a lungul anilor cu ciudateniile de tot felul ale pariorilor nu au pus intrebari inutile.
Gloaba de cal era asadar inscrisa oficial in cursa si beneficia acum de toate privilegiile cailor care concurau: era hranita cu grija, era plimbata, totul spre amuzamentul publicului care considera prezenta gloabei doar o gluma fina a organizatorilor.
A venit si ziua cea mare a concursului. Caii erau aliniati frumos la start asteptand semnalul. Gloaba se foia emotionata printre ceilalti cai.
Pariorul nostru incerca din rasputeri sa vada semne ale metamorfozei din martoaga in cal fermecat dar nu prea reusea sa le vada, poate si din cauza soarelui puternic care lumina caii.
Cursa a inceput iar calul cel fermecat dupa cativa pasi s-a prabusit din cauza curentului provocat de fuga celorlalti cai.
Pariorul nostru a inteles brusc ca miracolul sau tocmai se terminase. S-a apropiat de calul fermecat si l-a intrebat furios”de ce mi-ai spus ca esti un cal fermecat cand tu esti doar o martoaga obisnuita? Ce a fost in capul tau? De ce mi-ai facut una ca asta?”
„Pentru mine a fost doar sansa sa am cateva zile frumoase in afara grajdurilor, poate ultimele din viata mea. Dar in capul tau de parior experimentat ce a fost? TU de ce ti-ai facut TIE asta?”
http://www.psihoterapie.net/povesti/poveste-despre-un-cal-fermecat-si-un-parior-experimentat.html Dorin Victor Vasile

Unora le poate provoca ilatitate. Dar mie nu.
Este o poveste trista pentru ambele personaje.
Este povestea dorintei arzatoare, perpetue, dorinta care iti monopolizeaza gandurile de-a lungul a multi ani. Prea multi. Dorinta de a trai decent. Nu ma refer la placerea pariului ci la finalitatea lui. Numa refer la cei care intr-un an ar face praf potul cel mare. Ma refer la cei care, cu decenta, si-ar dramui mica avere pentru a fi si ei privilejiati ai soartei, desi s-au nascut …defavorizati.

Iar nesansa pariorului, prabusirea castelelor de nisip am trait-o si eu ades. Asa ca eu vad in povestea lui multa suferinta.
Suferinta martoagei este oarecum inversa, dar la fel de impresionanta: el a suferit toata viata si, mintind, inseland, isi ofera o secunda de…trai decent. Vi se pare ca e lux? Nu. E trai decent.
Cunosc prea bine aceste sentimente. Multumesc lui Nico si lui Dumnezeu ca astazi nu mi se mai pare vital sa castig la loto.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: