Candela iubirii

8 Ian


Multe si misterioase experiente am avut in ultimul timp. Toate concentrandu-se in jurul pierderii unei fiinte dragi.
Am vazut cum sufletul paraseste trupul vlaguit de ani si de boala: linistit , usor, fara drame, fara semne apocaliptice, fara mesaje de dincolo. Ca si cum s-a inchis o poarta intre noi.
Am descoperit , cu uimire, straini si rude care m-au ajutat depasindu-si statutul de prieten ori de ruda.
Am descoperit , cu evlavie puterea rugaciunii, chiar daca nu pot sa-i cuprind intelesurile – conteaza sa o spui din inima, si Dumnezeu stie pentru ce o spui.
Am vazut si puterea candelei: cautam cu disperare pe net cum sa scap de ghinion si rezolvarea era atat de simpla: aprinderea ei zilnica aduce pace in casa.
Am mai auzit o vorba zilele astea – o trimitere catre gandirea pozitiva: Grijile sunt ale lui Dumnezeu! Cat adevar!
Am cunoscut sub alta lumina preotul parohiei noastre, dar si ceilalti care servesc indeplinirea ritualurilor. M-au cucerit bunatatea parinteasca si rabdarea preotului, frumusetea bisericii si costisitoarele donatii ale unor enoriasi care nu se pot lauda cu o stare materiala deosebita.
Am vazut veridicitatea numerologiei(ex mama a murit sub vibratia numarului 3 cifra obsedanta pentru ea ca si cifra 5.Pe 3 l-a lasat mostenire fratelui meu, iar mie mi l-a dat pe 5).
Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a aratat iubirea oamenilor atunci cand am avut cea mai mare nevoie de ea.
Si multumesc Domnului ca mi-a dat alaturi un om minunat caruia sacrificiul i se pare normalitate si cu care am crescut un copil cu suflet mare.

Anunțuri

3 răspunsuri to “Candela iubirii”

  1. Nicoletta 9 Ianuarie 2010 la 7:45 am #

    Multumesc Any ca esti mereu langa mine desi ne despart sute de kilometri.

  2. Nicoletta 9 Ianuarie 2010 la 7:47 am #

    Si nici macar nu am citit ce ai scris in Cbox!!!!Aceleasi ganduri….

  3. Sagetutza 21 Ianuarie 2010 la 11:06 am #

    Draga mea,regret mult ca nu ti-am fost prin preajma atunci cand ai trecut prin momentele grele, incercate de pierderea mamei tale.Cu cei mai apropiati sufleteste alaturi,necazurile mari ale vietii trec un pic mai usor.Sper ca, altadata, prea micile mele griji sa nu ma mai faca sa uit de prietenii aflati intr-o perioada, poate mai dificila decat a mea.Sa ma ierti Nico, daca, tocmai de aceasta data, nu am reusit sa-ti fiu aproape.Te imbratisez cu mult drag si, tardiv iti transmit tie si familiei: Condoleante si D-zeu s-o ierte pe mama ta!Chiar daca fizic nu am cunoscut-o, eu cred ca ea fost un om minunat,un om care, prin toate puterile ei a reusit sa-si implineasca destinul pentru care a venit pe acest Pamant. Sa-i fie sufletul usor,sa gaseasca lumina si odihna tihnita in locul spre care a plecat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: