Candela – Lumina divina

17 Feb


Am adus-o in casa intr-un moment dureros, cu o umbra de speranta, nimic concret, nimic bine gandit.
Nu a fost o incununare a credintei fiindca si credinta era ceva haotic, cu multa informatie, cu multa neliniste, cu multe intrebari, cu cateva revolte.
Acum realizez, scriind despre ea, ca mergand la Biserica de nevoie, doar cu credinta ca fac ceea ce trebuie facut, am gasit linistea. Nu mai sunt bulversata ca ma rog la chip cioplit, ca Dumnezeu are alte preocupari decat sa ma asculte pe mine, ca nu sunt fiica cea mai iubita.
Biserica pentru mine a devenit anticamera Lumii de dincolo, drumul cel mai scurt catre Dumnezeu si sufletele dragi pe care le-a chemat la el.
Iar candela imi lumineaza drumul. E farul credintei mele. O aprind cand imi inalt rugamintile dar si multumurile catre divinitate si am certitudinea ca prin ea, « telefonul fara fir » functioneaza. In acele clipe imi simt casa protejata, inima curata, gandurile limpezi. Orice inseamna perturbarea acestei stari – gandurile negative, necurate, faptele reprobabile ale semenilor – este ineficienta la lumina candelei. E ca un zid protector, ca o haina de catifea.
„Numai religioasa a candelei lumină
Aprinsă de credinţă, şi limpede şi lină,
Luceşte înaintea icoanei ce slăvesc.
Emblemă-a bunătăţei, mângâitoare rază,
Ea parcă priimeşte şi parcă-nfăţişază
Rugăciunile noastre stăpânului obştesc!” (Candela – Grigore Alexandrescu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: