Dor de mama!

12 Iun

Cica  intervine uitarea…

Cica , in timp se estompeaza amintirile… Raul devine bine si binele dispare definitiv. De fapt … de morti numai de bine.

La mine nu e asa. Cat traia era ca o proprietate, ceva, cineva care imi apartinea din nastere. Era fiinta in ochii careia m-am uitat prima data si , apoi, de-a lungul anilor, care mi-a fost alaturi la bine si la greu. Pe fruntea ei scria sacrificiu. Nu vreau sa-i analizez  nici viata, nici hotararile, nici caracterul fiindca as scrie un roman.

Vreau doar sa spun ca aceasta fiinta,  care mi-a fost alaturi din prima secunda a nasterii (mele) si pana in ultima secunda a mortii (ei), credeam ca  e vesnica. Ca va pleca odata cuu mine, ori odata cu … lumea. O credeam nemuritoare.

Si acum… cica o uit. Eroare!

E din ce in ce mai greu. E din ce in ce mai acuta nevoia de a vorbi cu ea, nu  bolnava, cand se uita la mine cu ochi senini si goi (da, da!) ci cand asculta cu interes si-mi dadea sfaturi si intram in controverse,  si ne desparteam nervoase, dar cu durere in suflet, si dadeam la pace, si ne ceream  (voalat) scuze una alteia si era iarasi bine!

Unde sunt vremurile alea? Credeam ca daca nu vorbesc de ea o voi uita incet , incet. Nu mi se intampla asta.

De ce sa o uit neaparat? De ce sa fac sa dispara 51 de ani din viata mea care au fost PLINI de EA?

Fiiindca imi este extrem, extrem de greu fara ea. Nu-mi facea nimic, cel putin in ultimii ani nu ma ajuta cu nimic, dar simt ca ceva s-a rupt  din mine,  simt ca radacinile mele sunt acoolo , la 2 metri intr-un cosciug,  in cimitir, iar eu, restul  din mine,  sunt aici in fata calculatorului, in casa mea, in familia mea, in viata asta cotidiana. E o ruptura.

Pe distanta cimitir – casa/viata/familia mea se scurge ceva din mine. Legatura asta nu se  da rupta. Nu poti taia o  sinapsa dintr-o singura lovitura de  topor. Tai si gata ai separat siamezele. Uite ca nu se poate, una dintre vieti se zbate in continuare de dorul celei trecute in nefiinta.

Dumnezeu fie si cu ea si cu noi toti!

Anunțuri

8 răspunsuri to “Dor de mama!”

  1. kata 13 Iunie 2010 la 6:52 am #

    nico, draga mea, cu timpul se uita, dar asta nu inseamna 3-4 luni ci 2-3 ani…..nu uiti definitiv si o sa-ti mai amintesti mereu de ea…….mama mea a plans dupa mamaia mea (mama ei) un an de zile zilnic, apoi si-a dat seama ca daca plange nu o aduce inapoi si s-a impacat cu ideea. stie ca acolo unde e ,ii este bine. ne mai aducem si noi aminte de ea din cand in cand. a devenit obicei sa dam de pomana cam la 2 saptamani. tu esti o norocoasa ca ai mormantul mamei tale langa tine, dar mamaia e la botosani si mama merge la mormant doar o data pe an, si ii e foarte greu. atunci cand ii simte lipsa se plimba prin cimitiru din cartier si o simte aproape. pana si eu m-am obisnuit sa fac asa.
    te inteleg ca iti e greu, dar asta e ritmul vietii si nu avem ce face. ea e acolo, iar tu esti aici si ai alte prioritati (o familie de ingrijit, un serviciu etc). ea e alaturi de tine la fiecare pas sa nu te indoiesti de lucrul asta…..numai bine!

    • nykoletta 13 Iunie 2010 la 7:12 am #

      Multam frumos de incurajari! Sunt lucruri pe care le-am aflat in acest rastimp si din zi in zi astept sa se ostoiasca dorul, dar el n-are nici un gand! Asa ca pusei mana pe condei (bineeee……. pe taste) ca sa-mi pun ordine in idei.

  2. ANITA 13 Iunie 2010 la 6:17 pm #

    Stim ca vine un moment cand este firesc sa trecem in alta stare si totusi suntem luati prin surprindere,nu suntem suficient de bine pregatiti pentru a intampina situatia.

    Parerea mea este ca pastrand memoria vie,iubind si continuand viata cu liniste in suflet,vom intelega ca nimic,niciodata nu poate taia o legatura puternica a sufletelor celor ce se iubesc,oriunde s-ar afla.

    Am retinut cateva versuri, dintr-o carte citita cu mult timp in urma si cosider ca se potrivasc acestui moment:
    „Petrecutele ceasuri cu tine suflet drag
    Sunt pentru mine perle insirate in matanii,
    Le picur cate una,incet cate una,
    Sirag de margele,mataniile mele.”
    „Mataniile”-de Florence L. Barclay

    Sunt alaturi de tine,cu tot sufletul!

    • nykoletta 13 Iunie 2010 la 6:21 pm #

      Multumesc, Anita!
      Frumoase si sensibile versuri, frumoasa rau de tot imaginea sugerata!

  3. Marrya 16 Iunie 2010 la 1:15 am #

    Dragostea pentru mama, cea mai minunata faptura din viata noastra… mi sa inundat inima de dor nebun de mama citind aceste randuri… mama mea traieste si ma rog Bunului Dumnezeu sa o tina sanatoasa muuult timp de acum incolo. Draga Nico nu pot sa-ti inteleg in intregime durerea si nici sa-ti cer sa uiti…pot doar sa-ti zic sa-ti amintesti mereu cu zambetul pe buze de EA, de MAMA ta, cred ca iar place sa te vada fericita si nu trista, atunci cand i-ti amintesti de ea…
    Multi pupici si o imbratisare calduroasa pentru tine si multe flori si rugaciuni pentru mama ta…

    • nykoletta 3 Iulie 2010 la 10:02 pm #

      Sa-ti traiasca mama, sanatoasa si sa va bucurati una de alta cat mai multi ani!. Cred ca cuvantul mama prin toate conexiunile sale este cel mai complex in minunatia sa!

  4. vio 3 Iulie 2010 la 9:56 pm #

    Draga Nico, te inteleg perfect, e o durere sfasietoate la inceput – oare cat dureaza acesta? – se atenueaza cu timpul, te iei cu alte indatoriri, doar esti si tu mama, dar va reveni la suprafata, la fel de sfasietor din cand in cand, pana vei inchide ochii. EA, MAMA va trai vesnic prin tine, prin durerea asta a ta, trebuie sa inveti sa o duci. Eu cunosc bine sentimentul, mama mea e plecata de 20 de ani, tata de 17 si cand l-am pierdut si pe el, mi s-a prabusit lumea, totul mi s-a parut lipsit de orice noima, de orice interes pe mai departe. Singurul punct de sprijin l-am gasit tocmai in indatoririle mele de mama,in sentimentele materne, astea m-au salvat de la depresie.

    • nykoletta 3 Iulie 2010 la 10:00 pm #

      Ce iti e si cu destinul asta al nostru! Cate trebuie sa ducem! Oare atat de puternici ne crede Dumnezeu de ne tot da?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: