Arhiva | rasu'-plansu' RSS feed for this section

Despartire

27 Iun

Dupa lecturare, am zambit ca la un banc bun, dar , de ce sa nu o recunosc si cu satisfactie. Imbratisez razbunarile  rasate, inteligente,rafinate, subtile, fiindca  celalalt trebuie sa isi primeasca pedeapsa. Si cum suntem oameni  si…”nimic din ceea ce e omenesc nu-mi e strain” cadem prada pacatului si ne razbunamfara a o astepta  judecata Divina.

Cand acest act evita mahalaua, bataia, desfigurarea, crima merita sa te opresti o secunda si sa admiri inteligenta. Si stiti de ce a pierdut barbatul, nu fiindca a renuntat la o asemenea femeie ( nu stiu de ce sunt ei ofensati de alaturarea de o femeie inteligenta, nu stiu de ce vor cu orice chip sa-i minimalizeze calitatile, reusitele, nu stiu de ce nu isi insusesc calitatile  ei ca pe un bun personal – prin casatorie totul este in comun, nu?, de ce vor sa ii faciliteze derapajul spre nimicnicie si supusenie?) ci din cauza  avaritiei sau a urii neimpacate – a adunat totul, absolut totul, sa nu-i ramana ei nimic!

O femeie recent divortata isi petrecu prima zi impachetandu-si lucrurile in cutii si valize. A doua zi, a venit un camion si a incarcat totul, inclusiv mobila. A treia zi, s-a asezat pe jos, in sufrageria goala, a pus muzica in surdina, a asezat doua luminari, doua kile de creveti, o farfurie de icre si o sticla de vin alb pus la gheata.
Cand a terminat de mancat, a demontat toate barele de la perdelele din fiecare camera, le-a scos capacele laterale, a indesat inauntru icrele si crevetii care ii ramasesera, a pus capacele la loc si a asezat din nou barele la geamuri.
Reintors, fostul sot s-a mutat cu amanta si cu noua lui mobila. La inceput, totul a fost perfect. Insa, in curand, incet, incet, casa a inceput sa puta. Au incercat de toate: au facut curatenie, au aerisit, au revizuit gurile de ventilatie pentru eventualitatea ca s-ar pute gasi soareci morti inauntru, au spalat covoarele… In fiecare coltisor de casa au pus deodorante electrice, au golit zeci de butelii de spray. Au cheltui o gramada de bani sa schimbe, dar nimic nu functiona.
Nimeni nu le mai venea in vizita, angajatii refuzau sa lucreze, pana si fata care facea curatenie in casa i-a abandonat. Disperati, fostul sot si amanta, au hotarit sa se mute. Dupa
o luna, inca nu gasisera pe nimeni dispus sa cumpere casa. Cei de la agentiile imobiliare nici nu mai raspundeau la telefon. In final au cumparat o casa noua.
Intr-o zi, fosta sotie il suna ca sa stabileasca detaliile divortului si, in treacat, il intreaba cum o mai duce. El raspunde ca vinde casa, fara insa sa-i dea vreo explicatie. Ea il asculta calma, apoi ii zice ca o sa vorbeasca cu avocatul, sa vada cum ar putea face sa cumpere ea casa. Presupunand ca n-are nici o idee despre adevaratul motiv pentru care o vinde, barbatul ii propune a zecea parte din pretul real al locuintei, ca sa scape cat mai repede. Femeia accepta si, in citeva ore, avocatul ii aduce actele la semnat.
O saptamina mai tarziu, barbatul si amanta se oprira la poarta casei, observand surazatori cum muncitorii impachetau lucrurile si le urcau in camion. Totul, inclusiv barele de la perdele…

 

Dansand pe muzica de…..

30 Apr

Iarasi, nu am rezistat. Nu pot vedea ceva deosebit fara a-l impartasii cu voi. Cine are gusturile mele, pasiunile mele , revine. Asa ca , va rog priviti cu drag, acest actor cu multiple valente, cu o pasiune clocotitoare, cu o cultura vasta si cu o credinta nestramutata.

Demonii de langa noi

16 Apr

Staaati asa ca m-am trezit si eu. Desi am aflat printre primii de norul vulcanic din Nordul continentului acum imi veni sa comentez Ca daca-i paranormal, sa fie, nu zic nu, dar sa-l stim si noi.
Cica norii astia de fum….
De la 11 septembrie ori acum din foalele vulcanului , cica au asaaaa, neste forme mai diforme.
Nu e de ajuns ca se cutremura pamantul.
Nu e de ajuns ca scoate fum pe nari
Nu e de ajuns ca ne cade ditamai blocul in cap, ori diverse obiecte contondente…
Nu cica nu ne-a inspaimantat de ajuns
Cica are si forme hidoase. Scopul? Aici fiecare poate sa dea din gura pana….

EEEi asta nu! Desi ma cred femeie serioasa la 51 de ani (macar varsta sa-mi dea seriozitate)….
Desi tot ce face parte din mistere, din viata de dincolo, din alta dimensiune, din paranormal, din…. nu-mie strain, cred totusi ca niste fumuri nu ne transmit nimic prin forma lor. Va dau voie sa va ingroziti de cauza lor si sa luati aminte !

Pacaleala cu happy end

1 Apr

PhotobucketVreti sa trageti o pacaleala zdravana, dar si cu bun simt??
Vreti credibilitate?
Cea mai buna e cea legata de criza.
Cand te duci dimineata la servici, cu chef de munca si te preia seful cu un zambet incurcat, usor vinovat ca…
Va multumesc pentru serviciile de pana acum, dar din diverse cauze nu mai am nevoie de prestatia voastra…
Stai crucita, cu privirea ratacind pe pereti si gandurile deasemeni:
Nu e pacaleala? ( Nu e!)
Ce voi face? Ce ma pricep sa fac?
Cum sa suplinesc banii astia?
Care sunt primii pe care nu-i voi putea onora…

Urmeaza apoi o discutie de umplutura cand abia astepti sa pleci , sa ramai singura cu gandurile tale.
Iar in usa- Bomba : Ne vedem maine la aceeasi ora….
Aaaaaaaaaaa! Pacaleala!

Va doresc tuturor sa aveti parte numai de 1 aprilie de astfel de vesti!

Vine sfarsitul lumii , maica!

15 Feb

E calda, e proaspata, abea iesita din cuptior, maica.
Ma suna un nr privat adeneauri. N-am nik de pierdut. Raspund.
O voce de baietel caruia nu-s dc ia crescut par la…..subsiori. N-avea 14 ani…nici de frica. Si mai era si racit. Un mucos la propriu si la figurat.
-Ce faci iubita?
– Bene ! tu?
Nu raspunde. Continua tirul:
-Ti-era dor de mine?
-No.De ce?
-Pai de cand nu ne-am vazut…
-De cand , ca nu mai imi amintesc, zic. (M-a pus necuratu sa zic mai multe vorbe si ma gineste, martafoiul)
Iar el , deziluzionat….
– Aaaaaaa, esti mare, adica….. femeie mare… (era atat de, incuiat, uimit, troglodit, incat nu a putut zice nici macar „batrana”!
-Da, zic
– Pai, ma scuzati.
Si-nchide!

Ia pe ficamea o suna unul, oarecare, cred ca nici el nu stie cine e ca :Nu vine o data sa-i taie lemnele alea, ca de cand i-a promis??!!
Si apoi ma-sa si ta-su se minuneaza de ce le vine atata factura la telefon…
Offff, a-nebunit lumea!

Omul si martoaga

23 Ian


Am primit de curand aceasta povestioara:
A fost odata ca niciodata un parior la cursele de cai. Pariurile si caii erau singura sa bucurie in viata si dealtfel si singurul lucru la care se pricepea. Odata cu trecerea anilor invatase cam tot ceea ce se putea sti despre cai si cursele de cai insa Marele Castig se lasa asteptat in continuare. Cu toate acestea stia ca este doar o problema de timp pana cand ceva miraculos se va intampla. Simtea ca miracolul pluteste in aer.
Intr-o zi frumoasa de primavara era la hipodrom ca de obicei si statea pe langa grajduri asteptand sa inceapa cursa. In timp ce se plimba absent pe acolo se auzi strigat. Se uita in jur dar nu vazu pe nimeni. Chemarea se repeta. Spre surprinderea lui un cal rapciugos, murdar si neingrijit il chema.
Calul ii spuse conspirativ cu o voce soptita: „Nu avem prea mult timp la dispozitie asa ca am sa trec direct la subiect. Stiu ca de ani de zile te invarti pe aici si astepti castigul cel mare. Azi e ziua ta norocoasa. Eu sunt un cal fermecat, ca aceia din povesti, probabil ai mai auzit de noi, am nevoie de putine lucruri pentru a deveni performerul suprem si m-am gandit sa te fac partenerul meu in aceasta intreprindere.”
Pariorul nostru era in transa. Era mai frumos decat in visele lui cele frumoase. Toata viata asteptase acest moment. Toata viata crezuse in „Legea Atractiei” si filmul „Secretul” iar acum vedea ca aceste lucruri i se intampla lui.
„Ai nevoie sa iti aduc o tava de jeratec, nu-i asa?” intreba plutind in continuare pariorul.
„Ai innebunit, ce sa facem cu jeratecul, vrei sa dam foc la ceva pe aici, nu vezi ca e numai lemn peste tot? Am nevoie sa ma cumperi, pretul pus pe mine e simbolic, iar apoi sa ma inscrii la viitoarea cursa. Intre timp sa iti faci si rost de bani ca sa pariezi pe mine asa cum se cuvine, nu pariurile meschine pe care le-ai facut pana acum.”
Omul nostru, parior versat, care avea ca a doua natura gandirea logica si probabilistica si-a spus ca atunci cand da norocul peste tine nu mai este timp si loc pentru ratiune si calcule, a dat fuga acasa, si-a lichidat toate economiile, a vandut tot ceea ce putea vinde, s-a imprumutat peste tot pe unde a putut si s-a intors, a cumparat calul cel rapciugos si a platit taxa de inscriere in cursa, destul de piperata, asa cum trebuia sa faca. Organizatorii curselor care se obisnuisera de-a lungul anilor cu ciudateniile de tot felul ale pariorilor nu au pus intrebari inutile.
Gloaba de cal era asadar inscrisa oficial in cursa si beneficia acum de toate privilegiile cailor care concurau: era hranita cu grija, era plimbata, totul spre amuzamentul publicului care considera prezenta gloabei doar o gluma fina a organizatorilor.
A venit si ziua cea mare a concursului. Caii erau aliniati frumos la start asteptand semnalul. Gloaba se foia emotionata printre ceilalti cai.
Pariorul nostru incerca din rasputeri sa vada semne ale metamorfozei din martoaga in cal fermecat dar nu prea reusea sa le vada, poate si din cauza soarelui puternic care lumina caii.
Cursa a inceput iar calul cel fermecat dupa cativa pasi s-a prabusit din cauza curentului provocat de fuga celorlalti cai.
Pariorul nostru a inteles brusc ca miracolul sau tocmai se terminase. S-a apropiat de calul fermecat si l-a intrebat furios”de ce mi-ai spus ca esti un cal fermecat cand tu esti doar o martoaga obisnuita? Ce a fost in capul tau? De ce mi-ai facut una ca asta?”
„Pentru mine a fost doar sansa sa am cateva zile frumoase in afara grajdurilor, poate ultimele din viata mea. Dar in capul tau de parior experimentat ce a fost? TU de ce ti-ai facut TIE asta?”
http://www.psihoterapie.net/povesti/poveste-despre-un-cal-fermecat-si-un-parior-experimentat.html Dorin Victor Vasile

Unora le poate provoca ilatitate. Dar mie nu.
Este o poveste trista pentru ambele personaje.
Este povestea dorintei arzatoare, perpetue, dorinta care iti monopolizeaza gandurile de-a lungul a multi ani. Prea multi. Dorinta de a trai decent. Nu ma refer la placerea pariului ci la finalitatea lui. Numa refer la cei care intr-un an ar face praf potul cel mare. Ma refer la cei care, cu decenta, si-ar dramui mica avere pentru a fi si ei privilejiati ai soartei, desi s-au nascut …defavorizati.

Iar nesansa pariorului, prabusirea castelelor de nisip am trait-o si eu ades. Asa ca eu vad in povestea lui multa suferinta.
Suferinta martoagei este oarecum inversa, dar la fel de impresionanta: el a suferit toata viata si, mintind, inseland, isi ofera o secunda de…trai decent. Vi se pare ca e lux? Nu. E trai decent.
Cunosc prea bine aceste sentimente. Multumesc lui Nico si lui Dumnezeu ca astazi nu mi se mai pare vital sa castig la loto.

Euforia dintre ani

24 Dec

Nici nu conteaza care ani. Mereu e la fel!

%d blogeri au apreciat asta: